Asa dimineata...

Deschid ochii... Ma uit la ceas... 10:23. Pun capul inapoi pe perna si rememorez visul care m-a bantuit inainte de trezire. Mai bine nu faceam asta pentru ca m-a indispus total. Cu o lene tipica diminetilor , ma ridic din culcusul meu si ii dau trezirea amicului meu HP , domnul laptop. Se trezeste si el greu, mai greu decat mine, imi pune un pic rabdarea la incercare dar intr-un final se redreseaza si e ascultator. Cu tigara intr-o mana si cafeaua in cealalta ascult muzica siropoasa perfecta sa-mi alimenteze starea de taiat vene in sanul careia m-am trezit, in timp ce injur fiecare particica din subconstient care mi-a generat visul de dinainte de trezire. Alimentata cu optimismul tipic mie , incerc sa-mi gasesc usita care sa ma scoata din starea asta. Ma uit pe geam... Inca e septembrie, e soare , nu mai e atat de cald afara dar de ce sa nu fiu multumita de ce mi se ofera? Peste  2 sau 3 saptamani o sa-mi inghete fundul la o simpla plimbare asa ca profit de soarele inca bland. Imi iau repede ceva pe mine si fug pe usa!   

Categoria "Pierderi"

Ca de obicei, ma aflu in miez de noapte numarand stele... Sau frunze sau mai stiu eu ce... Si ma gandesc... Ma gandesc ca uneori gandesc prea mult si nu e bine ca asta imi da de gandit ca daca gandesc prea mult ezit prea mult si daca ezit prea mult imi pierd startul si de la primul pas cursa e pierduta si nu prea imi place sa pierd. Dar in definitiv, cui dracu ii place sa piarda?! Suntem o specie cu pretentii mari de reusita. Pai un leu in savana daca isi ia kix cu o antilopa ramane flamand si nu se oftica atat de mult ca a pierdut cina dar un om daca pierde tramvaiul de sub nas injura de toti sfintii existenti si aia care urmeaza sa apara. Uneori in viata daca stii sa pierzi cu demnitate e ca si cum ai fi castigat jumatate din victorie. Si uite cum stau la ora 12:38 noaptea si pierd... Timpul. Cu ceva timp in urma am reusit cu aceeasi naivitate chioara sa-mi pierd iar inima... La naiba! Abia o recuperasem. Dar am avut noroc. La cat era de rupta am reusit sa pierd doar o parte din ea. Macar am ramas si eu cu ceva... Atata dragoste! Atata afectiune! Roz... Floricele... Fluturasi... Bleax! Prea dulce! M-am saturat de atatea dulcegarii. Si in definit URASC ROZUL!

Jongland printre amintiri

Septembrie... Duminica... 16:35... Ma bate o lene sora cu nepasarea in timp ce simturile urla la mine spunand ca am nevoie de un dus dupa miniescapada mea in natura. Am fost sa-mi vizitez bunicii intr-un sat relativ apropriat de Bucuresti si in acelasi timp am scos de la pastrare folderul cu amintiri din copilarie ,cu grija asezat in sertarul "Lucruri pretioase" din seiful mintii mele. Fiecare loc si fiecare strada are cate o poveste care imi pune un zambet idiot pe buze. Acolo am toata copilaria si mare parte din adolescenta. Acolo mi-am capatat mare parte din cicatricele care troneaza cu mandrie pe trupul meu. Nu pot sa spun ca am fost o fata pasionata de roz si papusi. Mingea si bicicleta erau pentru mine... Cum de altfel nici acum nu mi-am schimbat pasiunile, doar ca am mai adaugat cateva. Pasiune - actiune - efort - transpiratie, si iar ajung la subiectul "dus" , asa ca ma duc sa-mi scot praful din sange! Muah :*

Confesiunea unui vicios

Un fum... Doua fumuri... Trei tigari... Da! Stiu! Trisez... Am incheiat un pact si nu ma tin de cuvant... Sunt o pacatoasa dar adevarul e ca imi place sa fumez! De ce sa ma ascund dupa deget? Daca nu ar fi placerea de a bea o cafea dimineata insotita de o tigara fumuranda in timp ce imi exersez muschii pleoapelor adormite, m-as fi lasat de mult! Tigara imi e cel mai bun prieten , amant, iubit si nu in cele din urma terapeut. E adevarat , ca fiecare placere isi cere tributul, acesta fiind plamanii mei prafuiti, dar am hotarat! Cand o sa gasesc persoana care sa indeplineasca toate functiile tigarii, atunci o sa ma las de fumat! Pana atunci... Terapeutul meu isi pastreaza jobul. 

What if...

I was alone...

...Flying here and there...

... And then, suddenly, I met you!

It felt like a gunshot ...

...And all of a sudden my autumn became snugger...

...And colourful.

When you first hugged me ...

... It felt like I was floating...

... Or swimming in the clouds.

...And when you kiss me...

... You make me feel beautiful and wanted.

You are my best sunrise!

Septembrie... Miercuri

21 septembrie 2011... Suna alarma la 10:00 AM! Fara sa deschid ochii apas pe amanare si mai motai 10 minute in pat dupa care inevitabil trebuie sa ma ridic. Ma intind un pic... "Auch!!! Futu-i de febra musculara!!!" injur printre dinti. Pana sa ma desmeticesc de la durerea de abdomen-spate-umeri-etc ma loveste racoarea din camera. "De unde a venit gerul asta?!! Aduceti vara inapoi!" urlu adormita. Ies din camera mea, imi pun o cafea, aprind o tigara... Mama iar se uita ciudat la mine in timp ce se pregateste sa iasa pe usa. Dardai in timp ce-mi fumez tigara si apoi fug inapoi in pat! Treziti-ma cand vine vara!

Ascult...

Ascult... Se aud greierii care imi canta serenade la geam... Simfonia naturii este estompata din ce in ce mai mult de vocea constiintei mele care urla la mine din toti plamanii spunandu-mi ca daca o s-o tin in ritmul asta iar o sa ajung la terapie de grup. Ascult... Tac... O las sa se certe singura. Stiu ca probabil facand de capul meu o sa ajung la vorbele ei dar nu ma simt bine pana nu ma dau singura cu capul de pereti sa simt cum ma doare. Sunt masochista. Timpul asta in care m-am tot lovit, m-a durut si iar m-am lovit si iar m-a durut m-a facut sa ma imprietenesc cu durerea si parca am intrat intr-un cerc vicios. Parca merg pe un culoar, vad usa din capat , dar cu cat merg mai mult cu atat iesirea mea se departeaza. ...Si raman suspendata undeva intre realitate si vis unde fiecare zi se repeta la nesfarsit si de fiecare data trec prin aceleasi esecuri simtind aceeasi durere. Ascult... Mi se aud bataile inimii care imi tin ritmul respiratiei in timp ce incerc sa ma concentrez pe o iesire. Totul pare atat de fals... Vorbele sunt ca baloanele de sapun, acum sunt eliberate si intr-o secunda se risipesc in vant fara sa mai aiba vreo semnificatie. Ce sa cred? Pe cine sa cred? Cine spune adevarul si cine minte? Asta ma face iar sa ascult... Si stau cu ochii inchisi ignorand orice gand care ma poate baga iar in labirint... Ascult si astept sentinta intre peretii reci ai constiintei mele.