Dragobete Day!

Tic tac tic... tac... tic... si se opreste. Timpul a amortit la 22:54. Linistea asurzitoare este sparta de respiratia mea apoi urmeaza un oftat si inghit in sec iar timpul isi reia galopul spre ora 23. Daca a fost vineri, a fost zi de scoala, mai exact ultima zi de scoala a saptamanii de asemenea numita dragobete pentru ca vinerea asta a picat exact pe data de 24. Faptul ca a fost traditionala sarbatoare a dragostei la romani aproape ca nu am observat. Incredibil! I-am dat drumul timpului din stransoare si a si ajuns la 23! Ce viteza are! Revenind la oile...Adica dragobetele nostru... Cine l-a pus in calendar poate sa-l taie si timpul poate sa fuga, ca tot ii place lui la galop, de la 23 februarie direct la 25 sa nu se mai chinuie cu 24! Ce naiba tot aberez eu pe aici?! Sunt frustrata ca nu am primit nimic si d-aia arunc cu noroi in data de 24 dar mai sunt cateva minute si se duce, ducea-s-ar ... Lasand frustrarile in sertarul cu riduri va spun somn usor si demachiati-va inainte! Daca dormi o noapte cu machiaj cica imbatranesti 3 ani si daca o tii tot asa pana la dragobetele urmator se rideaza toate sansele de a primii o floare! Nighty night!

Camp deschis... Vara... Una... Doua... Aaaaa... Cinci floricele! Una alba, si patru albastre. M-am ratacit... M-am ratacit undeva la mijlocul drumului intre copilarie si maturitate. Cica trebuie sa bat la usa potrivita dar unde dracu' usi cand eu sunt pe camp si am in jur floricele?! Adevarul e ca de cele mai multe ori nici nu vreau sa gasesc usa aia. Ce treaba am eu cu ea? Cica in spatele ei sunt numai tampenii! Haine normale, sentimente coplesitoare, prea multa seriozitate si teama de ridicol si cel mai rau dintre toate, acolo nu exista povesti , fiinte supranaturale, jocuri, baloane de sapun si vise. Realitatea mea e tocmai aia buna in care ocazional mai paseste un inorog, ba o zana... Cum sa vreau eu sa ma desratacesc cand imi iubesc atat de mult ursuletul care ma apara de monstrii din sifonier?! Dupa cate a indurat protenjandu-ma, cum as putea sa-l dau la schimb pentru... Nimic?! Dar chiar trebuie sa aleg? Adica nu le pot lua pe amandoua? M-ar considera lumea nebuna daca as devenii un adult care citeste inainte de culcare povesti nemuritoare si care doarme cu ursuletul? Pana la urma, ce-mi pasa mie de lume?! Nu lumea m-a incalzit atunci cand imi era frig, nu lumea ma lasa sa imi sprijin capul de ea, nu lumea imi este atat de loiala cum imi este ursuletul meu! Sunt un copil mare si nu vreau sa fiu altfel!

Valentine's Day!

Inimioare... Fluturasi... Roz... Pentru unii V-Day este vomitating day! Intr-adevar, prea multe dulcegarii, roz si cuvinte , de cele mai multe ori, prefacut de frumoase. Prefer sa mi se spuna putin si sa simt ca de fapt e mai mult decat mi se spune... E un sentiment frumos. In adolescenta si un pic mai tarziu obisnuiam si eu, ca majoritatea lumii ,sa-mi urlu iubirea, dar acum mi se pare patetic sa spun peste tot cat de mult iubesc si cat de mult ma iubeste si ce fericiti suntem noi... Imi este de ajuns sa simt asta si s-o tin pentru mine. Oare asta e un semn ca incep sa ma transform intr-o persoana matura si responsabila? Oare , fara sa-mi dau seama, personalitatea mea este modificata? Adevarul e ca nu imi pasa atata timp cat ma transform intr-un om mai bun. Da! Am avut un Valentine's Day altfel decat majoritatea, un altfel care m-a facut sa inteleg ca nu conteaza cadourile materiale atat de mult pe cat conteaza micile vorbe spuse atunci cand trebuie, micile gesturi care dau de gol ceea ce se afla inauntru, activitatile care in mod obisnuit par rutina... Platon a spun de mult ca " la atingerea dragostei, orice om devine poet" ... Cine ar putea sa-l contrazica? Pentru indragostit, totul se transforma in arta.