Suntem fluturi

Sunt un fluture... Naiv si fragil. Intunericul imbaxit ma strange si ma sufoca. Vreau putina fericire, vreau sa respir din toti plamanii si sa simt ca sunt vie. Zbor prin pacla de negru si nu vad nimic in fata... Doar o pata minuscula... Alba... Straluceste! Si cu cat zbor mai repede spre ea cu atat se face mai mare si mai luminoasa si mai atragatoare si promitatoare. Simt cum inaintand intunericul ma slabeste din stransoare! Pot sa respir! Un val de emotii ma loveste... Sunt fericita! Mi-am gasit eliberarea! Sunt vie! Si in zborul meu frenetic ma lovesc de sursa fericirii mele... Si... Cad. In cadere incerc sa zbor din nou dar nu pot! Aripile imi sunt arse! Si tot cad si mi-e frica... Si plang! Si ma lovesc de pamant! E rece... Ud... Aripile ma ustura. De ce chiar cel care e sursa fericirii tale trebuie sa-ti arda aripile exact atunci cand te simti cea mai fericita creatura de pe pamant? Eram un fluture si am murit...

Cuvinte in cuvinte

Caaaaaaaaaaaaaaald! Ma volatilizez! Devin aer si patrund prin toate alveolele tale pulmonare triste si innegrite de tutun. Iti purific trupul, mintea, sufletul si te ajut sa atingi iluminarea. Esti un zeu. Stai langa Budha si iti numeri "oile" din turma ta ratacita. Esti centrul universului. Cu un singur gand distorsionezi timpul si te intorci in trecut. Schimbi istoria dupa bunul plac si arunci lumea in sclavie. Esti un tiran! Dezbraci oamenii de viata si ii arunci in intuneric. Chinui suflete pacatoase razand. Esti un inger cazut in dizgratie si nebunie. Gandurile iti nasc monstrii si gesturile crime. Privesti inapoi. Erai un simplu om... Cinstit si milos... Placerile si dorintele te-au transformat in distrugere. Orice om, chiar si cel mai cinstit , isi are demonii. Diferenta intre cei care merg inainte si cei care cad sta in cat de mult pleci urechile la ispitele lor. Puterea sta in vointa iar uneori fantezia se intrepatrunde cu realitatea in asa masura incat cu greu le poti deosebi. Demonii pasesc zi de zi printre noi in diferite forme si stari de agregare. Citeste printre randuri si vei descoperii ca viata nu e o poveste , e un cod incifrat intr-o poveste. Esti unic! Nu lasa nimic sa te schimbe.      

Incepe cu un trandafir alb si se termina cu unul rosu

Pffff... Ce seara! Cat freamat, cat zbucium! Nervi, tipete... AAAAAA!! Sa faca cineva ceva ca sa se opreasca! Mi se invarte tavanul camerei si culmea nu am baut nimic! Cred ca exact senzatia asta o au cei internati la dezintoxicare! Am prins si eu o dependenta... Si mda... Avea dreptate cine spunea ca nu sunt bune dependentele de orice fel. Si stau la terapie de grup... Eu cu mine , cu persoana mea, gandurile mele, inima, ratiunea si fiecare spune cate ceva despre sine. Stam in cerc si ne spunem of-ul. "Eu" spune ca nu a gresit cu nimic si ca o linisteste gandul ca a dat tot si chiar mai mult decat atat, si-a fortat limitele si a trecut peste linie. "Mine" spune ca ii pare rau ca s-a inselat spunand ca vorbele nu o ating niciodata. Uite cum vorbele i-au luat de langa ea ce avea, si apoi tace pentru ca e gata s-o bufneasca plansul si nu vrea sa para slaba. "Persoana mea" spune ,cu o falsa incurajare pe care nici ea nu o crede, dar vrea s-o creada, ca nu-i nimic... Totul trece... Si sare optimismul din ea prin vorbele " macar am invatat ceva din asta pentru ca pana la urma asta e menirea fiecarui om pe pamant , sa invete ", apoi isi pune vesnicul zambet fortat pe care il afiseaza in astfel de situatii. Apoi urmeaza randul celei de-a 4-a persoane, "gandurile mele" , care cu un aer agitat , frecandu-si mainile spune ca nu mai suporta starea asta. O bulverseaza faptul ca tot timpul ii alearga prin cap sute de intrebari carora nu le stie raspunsul. Nu mai suporta starea de neliniste si ar da orice sa se termine tornada de enigme din mintea ei. "Inima" este imaginea tipica a unei persoane sfasiate, secate de puteri, cu cearcane adanci, slaba, anemica, invinetita peste tot... Sta cu fata in jos, nemiscata, si toate asteptam sa spuna ceva... Un moment se lasa linistea apoi glasul ei stins o imprastie. "Sunt dependenta!" spune cu resemnare. "Sunt dependenta si vreau sa trec peste asta! Eu am toate problemele pe care le aveti voi toate,  adunate si intreite. Nu am fost mereu asa. Dependenta m-a furat pe nesimtite si m-a dus pana in cele mai negre colturi. E frumos sa iubesti... E frumos pana cand realizezi ca investesti in ceva sortit falimentului! Si dupa ce falimentezi ce faci? Mori de foame! Mori de foame, rabzi si cand nu mai poti sa rabzi te flagelezi ,te razbuni pe tine pentru ceea ce fac altii si intr-un final , cand simti ca asta e sfarsitul ajungi ca mine, o figura fantomatica, un cadavru invinetit!" Din ochi ii picura otrava pentru a doar asta a mai ramas in ea. Ultima picatura de sange pur s-a scurs la primul "Nu te iubesc!". In mintea ei persista gandul ca fiecare pastila de fericire a fost o minciuna, un drops de zahar care ar fi trebuit sa aiba un efect placebo... A avut pana a lovit-o realitatea. La imaginea sfasiata a Inimii toate ramanem inmarmurite... Apoi "Ratiunea" , cu aerul ei de superioritate, incepe pledoaria. "Orice implicare , care depaseste limita ratiunii nu este buna. Valurile sunt bune doar cand mergi sa te relaxezi la mare! Si nici acolo nu e bine sa te ia valul pentru ca s-ar putea sa mori. Toate aveti aceeasi problema: Sunteti prea slabe!!! Reveniti-va dracu fetelor! Sunteti tinere, dragute, se presupune ca aveti si ceva in cap si voi veniti aici sa va plangeti ca nu puteti sa treceti peste! Va spun eu ca puteti! Vointa e leacul pentru orice esec! Trebuie sa vrei sa mergi mai departe, sa vrei sa reusesti , sa vrei sa fi cea mai buna, sa vrei ! " Toate raman cu ochii fixati asupra ratiunii si in mintea fiecareia persista intrebarea "Atunci ce dracu cauta asta aici daca nu are nicio problema?" . "Probabil va intrebati ce caut aici... Eu ma aflu aici sa va scot din starea asta patetica de cacat in care va tarati! Mirositi a cacat de la un kilometru! Asa ca , fetelor, hai sa facem in asa fel incat sa va bagam la o baita prelingita sa scoatem imputisania, ce spuneti?" . Cu un oarecare pesimism, celelalte o privesc pe Ratiune. Dar cine stie...? Ea e cea cu capul mare. Poate are dreptate.     

Ne-somn!

Hi hi hi, ha ha ha, un dans, o lipeala, un mic incident neasteptat, putina greata ca fara nu se poate, imbratisari, cateva "te iubesc" , multe french kisses si la final? Cativa nervi fugitivi, oboseala si putina frica... Privesc spre monitorul muuuuult prea luminos pentru  ochii mei "decorati" cu niste cearcane de toata frumusetea, in timp ce simt ca toata suflarea imi e amortita, iar restul activitatilor anatomice si functionale ale corpului imi dau low battery. Parca aud piuitul ala pana in subconstient! E ca semnalul de low battery de la telefonul mamei, enervant si persistent. Pana la urma nu am de ales si va trebui sa ma bag la incarcat dar deocamdata consider ca somnul e o pierdere de timp! Dar in cele din urma cedez si spun nani ca altfel imi dau shut down. Asa ca imi urez singura "noapte buna", urare un pic deplasata tinand cont ca e 10 dimineata! 

Fericire in 3 pasi

Cu totii ne intrebam care e reteta fericirii. Sa cauti fericirea e ca si cum ai cauta acul in carul cu fan (ar spune orice romanas de la clasa mijlocie in jos), sau mai bine zis, ca si cum ai incerca la nesfarsit retete de alchimie in cautarea elixirului vietii sau a pietrei filozofale. Dar cum alchimistii, in fuga lor utopica dupa nemurire si avere au creat totusi ceva esential azi pentru omenire - chimia - asa se poate gasi si o modalitate de a fi fericit fara sa te mai copleseasca vesnicele probleme zilnice care se tin de tine mai rau ca raia si iti ingradesc fericirea. Eu cand simt ca totul in jurul meu se prabuseste ma agat de gandul ca doar viata asta o am si am datoria de a mi-o face ce-a mai frumoasa! Primul pas spre un zambet este sa-ti alegi un tel. Orice om care nu are un tel in viata este din start condamnat la incruntare. Gandeste-te care sunt acele lucruri mici si mari , care la batranete te-ar face sa spui ca ai avut o viata frumoasa. Bun... Deci primul pas: alegerea unui tel. Apoi, desigur gandul trebuie sa se materializeze, asa ca , usor, cu pasi marunti , incepi schita proiectului si cu pasi mici indreapta-te spre tinta. Dar ca sa ajungi acolo ai nevoie de multa ambitie, perseverenta si desigur un gram de noroc. Pasul 2 este cel mai greu pentru ca cei mai multi renunta dupa cateva esecuri si se lasa cuprinsi de pesimism. Prin urmare , pasul 2: drumul spre materializare. Si dupa ce ai trecut de chinuitorul,lungul si ,de la caz la caz, anevoiosul drum spre implinire ,desigur ca te afli in fata roadelor muncii tale. Bineinteles , pe multi succesul ii schimba si uita de unde au plecat. Ca sa iti pastrezi fericirea mult ravnita trebuie sa fi constient ca la un moment al vietii tale si tu ai fost acolo, la stadiul persoanei pe care probabil o privesti ca fiind inferioara, si ti-ai fi dorit sa ai pe cineva care sa te ajute, asa ca ajuta si tu. Pasul 3: implinirea consta in a oferi fericire. Sper ca v-am fost de folos! :*

Si ploua ploua ploua...

Cu siguranta ai mai trecut print-o zi d-aia in care totul merge prost de cum ai deschis ochii, sau de dinainte sa deschizi ochii, cand te certi cu toata lumea si toata lumea se cearta cu tine, cand esti indispus si nimeni nu te intelege, ti se mai strica si laptopul, si pe langa toate astea mai incepe si o ploaie d-aia torentiala cu tunete si fulgere chiar cand crezi ca totul e pe cale sa revina la normal si te face leoarca de parca ai iesit de sub dus... Mda... Ai ghicit! Ziua de 20 iulie 2011 a fost exact asa pentru mine! Nu de alta dar trebuia sa compensez cu ziua de ieri care a fost prea buna... Pfff... Si acum ce sa fac? Pai nu pot decat sa astept sa iasa zodia mea de sub influenta acestei planete atat de nefaste care mi-a guvernat ziua si sa sper ca maine va fi soare, tu o sa fi dragut din nou, toata lumea o sa-mi zambeasca si lumea mea va fi iar plina de culoare. Dar uneori, in unele din momentele astea imi alearga prin minte gandul ca poate lumea e mai putin colorata de cat o vad eu si ca poate nu e totul asa cum pare. In optimismetrul meu scade coloana de mercur si cad in butoiul cu depresie... Noroc ca stiu sa inot si ma tin strans de margine altfel as ajunge rapid la fund odata cu toate abitiile si sperantele mele. Dar ma bate pe umar datoria si imi spune ca in ritmul asta nu ajung nicaieri asa ca ma imbarbatez in stilul meu specific si imi pun pe fata un zambet fortat. Poate maine zambetul devine natural si nu trebuie sa ma mai straduiesc. Tastez frenetic apoi pentru un moment se lasa linistea... Si ascult melodia pe care mi-o canta natura la geam. E vantul care se joaca prin crengile salciei din gradina. Apoi ma gandesc: ce dracu?! Nu o sa stea lumea in loc pentru ca am eu o zi proasta! Lumea nu incepe si nu se termina cu problemele mele! Drept dovada am vantul care inca alearga si norii care sunt tot acolo dar macar nu mai ploua... Si poate ca maine vantul va fi mai bland, norii isi vor continua calatoria spre zone care chiar au nevoie de ei iar tu... Tu poate o sa fi ca ieri... Si de ce sper? Pentru ca in furtuna asta numai tu poti fi umbrela care sa ma apere de ploaie... Asta doar daca vrei...  

Tzaca!

Da frate! Sunt nebuna! Si ce daca imi vine sa strig de pe cel mai inalt munte din lume ca te iubesc?! Altii nu au curaj nici sa gandeasca sa faca asa ceva! Eu am curajul nebunului si daca imi mai este alimentat si cu pasiune e jale! Sunt multumita de statutul de nebuna pentru ca nebunii sunt fericiti. Eu sunt cel mai fericit nebun din lume! Dar stii de ce? Habar n'ai! Pentru ca am gasit ce cautam! Nu intelegi omule?! Am castigat la loto! Ba nu! Si mai bine! Toata lumea e a mea! Sunt stapana lumii iar tu esti mai mult de atat pentru ca tu esti stapanul meu, deci ai toata lume si o nebuna! Acum sa mai spui ca nu te simti bogat!

Lucruri simple

Foi... Carti... Cateva tablouri... Parfum de fericire... Note muzicale in urechi si aspacardin pentru inima isterica cu care nu ma mai inteleg : Piese de puzzle... Am in jurul meu un mare puzzle format din lucruri marunte , care mai de care mai amestecate si mai incurcate si mai colorate si mai... Coincidente. Sunt cea mai fericita persoana din lume ca am sansa sa intregesc puzzle-lul asta si sa vad imaginea de ansamblu! Dar deocamdata am atat de multe piese lipsa si imi bantuie gandurile atat de multe intrebari al caror raspuns este deocamdata rabdarea. Viata e formata din asteptare peste care nu poti trece decat cu rabdare! Asteptare... Si rabdare... Doua piese care se imbina perfect, baza oricarui puzzle. Dupa care vine toata nebunia de intamplari, coincidente, ambitii, realizari, pasiuni, vise, esecuri, greseli... Si dupa ce le-ai imbinat perfect iti ramane cel mai frumos album de amintiri : o viata la care sa poti privi cu mandrie si multumire.