marți, 10 aprilie 2012

A drop in the ocean

O lacrima intr-un ocean... Atinge suprafata ca de oglinda a apei si face mici unde care nu sunt destul de puternice pentru a ajunge acolo unde le este dorita prezenta. Poate ca ochiul care a scapat lacrima nu era unul puternic... Poate ca lacrima era prea mica... Poate ca oceanul este prea mare... Prea multe necunoscute si prea putine constante. Cu ce viteza batea vantul? Cate unde s-au nascut din impact? Cati oameni au plans ca sa se umple oceanul ala? De ce? Oare chiar suntem fiinte astrale care au parte de o aventura umana? Ce este lumea in care traim? Am auzit pe cate unii spunand de cate un om care e cam aiurit de fel ca " Nici nu stie pe ce lume traieste" , dar tu stii? Pe ce lume traiesti? Chiar suntem o planeta de aiuriti? Ce culoare are fericirea? Ce gust are muzica? Cum se simte dragostea la atingere? E aspra sau moale si catifelata? De ce iubim? Sunt un copil singur pe o artera supracirculata a unui oras... Nu stiu raspunsul la intrebari cum nu stiu nici de ce mi-au venit in cap la ora asta. Sunt o lacrima intr-un ocean de oameni, care de multe ori fac prea putine unde pentru a-mi atinge scopurile si de fiecare data ma retrag in cochilia mea de unde nu mai scot capul afara pana cand nu adun inca putin curaj. Sunt leul fricos fara inima care il cauta pe vrajitorul din Oz ca sa-i dea una...

Utopii ale gandirii

Astazi m-am uitat la " The curious case of Benjamin Button" si oricat de ciudat ar parea, filmul asta m-a vitalizat un pic. Vroiam sa-l vad de mult, mult timp si acum imi pare rau ca nu l-am vazut atunci , dar cum spune si in film, lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample... De multe ori stau singura in camera mea si ma gandesc la goliciunea asta care ne inconjoara pe majoritatea, la cum romanii platesc bani grei pe cacat si pe lucruri ieftine... La bietii oameni care se cred valorosi si importanti si talentati dar de fapt aceste calitati sunt de multe ori produsul imaginatiei lor... Pffff... As fugi intr-o tara unde nu e frig niciodata, mi-as face o coliba cu acoperis de frunze pe o plaja cu apa azurie si as manca la micul dejun nuci de cocos si as vana pesti in ocean si sunt sigura ca aia ar fi cea mai frumoasa viata pe care as putea s-o am. E atat de greu azi sa obtii lucrurile alea ridicol de simple care te fac fericit... Vreau o lume in care sa nu fim sclavii banilor si martirii zilei de maine, o lume in care oamenii inca mai cred in dragoste, familie... Vreau o lume in care sa spun te iubesc fara sa-mi fie frica , ca o sa-l pierd... O lume in care la " Te iubesc " se raspunde cu " Si eu"... Vreau o lume simpla, fara facturi, fara lucruri facute de ochii lumii, fara jungle de beton si otel... Si in lumea asta defecta sau in cea pe care mi-o doresc, in oricare dintre lumile astea, te vreau pe tine acolo pentru ca...