Ploua... Uneori ploua chiar si atunci cand nu e niciun nor pe cer, chiar si atunci cand ninge, chiar si atunci cand nu ploua si te mangaie soarele... Chiar si atunci poate sa ploua. Iar ploaia asta grea si torentiala lasa intre mine si restul lumii o cortina de apa rece care spune " pauza de spectacol" si ma pune pe unavailable. ...Si continui sa vorbesc , sa-mi gonesc gandurile, sa ma teleportez mental in alt loc... Vreau un sedativ! Vreau sa dorm mult si fara vise pentru ca , la dracu, si acolo ploua! ...Si imi imaginez cum spre mine vine un tip dragut cu un pahar de cocktail , iar in timp ce imi intinde paharul imi spune ,cu un zambet ca pentru reclama la pasta de dinti: "portie dubla de anestezic". Intind mana cu sete si dau sa beau... Cand duc paharul la gura realizez ca este ceaiul meu de menta care sta de o ora rece langa laptop. Si gata cu visul cu ochii deschisi... Pana la urma o sa-mi termin ceaiul fara anestezic si o sa ma duc in patul meu mare si gol si o sa dorm in ploaie. Si poate in vis nu o sa mai ploua...
Imi vine sa scriu! Vreau sa scriu... Vreau sa scriu despre cat de fericita sunt... Dar sunt atat de fericita incat nu imi gasesc cuvintele. Poate o sa crezi ca am luat-o rau de tot pe aratura si poate ai dreptate, dar cand ma uit in jurul meu nu am de ce sa nu fiu fericita! Sunt in starea aia de prostie totala cand ma uit in gol si rad singura. Stiu... E patetic, dar recunoaste ca ai avut si tu momente d-astea si au fost super! Si nu! Nu am luat nimic interzis ca sa ma simt asa... Sunt in stare naturala, dopata cu serotonina si un pic de exaltare emotionala. Si dupa postarea asta mai ca imi vine sa ma las de scris ca parca mintea mea e o foaie pe care se repeta doua cuvinte si atat! Vocabularul meu s-a redus la 2 cuvinte... Si nu sunt alea din roboti :)) In fine... Ma duc cu fericirea mea cu tot in pat ca maine dimineata la ora 8 cand o sa sune alarma fericirea o sa se cam spulbere si o sa raman doar cu motivarea de a ma ridica din pat! Somn usor!
Sunt un simplu om... Ceea ce ma deosebeste de majoritatea este curajul de a spune adevarul si d-asta unii ma pun in "camasa de forta" trimitandu-ma verbal la ospiciu. Cica sunt nebuna... Si ce daca! Daca a fi un om in toate facultatile mentale inseamna a disimula cu eleganta , a privi lumea cu superficialitate , a face abuz de placerile lumesti , a fi egoist... A purta zilnic cate o masca, care in ochii lumii intruchipeaza normalitatea, atunci eu sunt fericita si infinit recunoscatoare pentru "afectiunea mea psihica" care pare-se imi tine ochii deschisi. Privind din exterior lumea pare o mare scena pe care e in desfasurare cel mai mare spectacol din categoria "Commedia dell'arte" . Daca deschizi televizorul, inevitabil dai peste cativa "Pantalone" , daca te imbraci un pic feminin cu siguranta vei interactiona cu un "Capitano" iar fiecare gasca are "Arlecchino" al ei... Si cum fiecare are cate un rol , eu sunt indragostita care asteapta "actorul" ala fara masca... Un fel de Isabella care viseaza la Flavio al ei.
Ploua... Uneori ploua chiar si atunci cand nu e niciun nor pe cer, chiar si atunci cand ninge, chiar si atunci cand nu ploua si te mangaie soarele... Chiar si atunci poate sa ploua. Iar ploaia asta grea si torentiala lasa intre mine si restul lumii o cortina de apa rece care spune " pauza de spectacol" si ma pune pe unavailable. ...Si continui sa vorbesc , sa-mi gonesc gandurile, sa ma teleportez mental in alt loc... Vreau un sedativ! Vreau sa dorm mult si fara vise pentru ca , la dracu, si acolo ploua! ...Si imi imaginez cum spre mine vine un tip dragut cu un pahar de cocktail , iar in timp ce imi intinde paharul imi spune ,cu un zambet ca pentru reclama la pasta de dinti: "portie dubla de anestezic". Intind mana cu sete si dau sa beau... Cand duc paharul la gura realizez ca este ceaiul meu de menta care sta de o ora rece langa laptop. Si gata cu visul cu ochii deschisi... Pana la urma o sa-mi termin ceaiul fara anestezic si o sa ma duc in patul meu mare si gol si o sa dorm in ploaie. Si poate in vis nu o sa mai ploua...
