Este ceasul 23:04 , duminica seara , stau in pat si trag de pleope pentru ca vreau sa scriu cateva randuri. Cele doua joburi incep sa-si puna amprenta asupra energiei mele. Macar asa nu stau cu gandul aiurea prea mult si ma concentrez pe lucruri utile. Profesional ma declar o persoana fericita , chiar dubios de fericita si implinita dar cum nu le poti avea pe toate , in suflet mai sunt cateva lacune. Ca niciodata, in ultimul timp am legat prietenii care chiar au potentialul de a se transforma in ceva trainic si frumos. E placut sa simt ca am o persoana care din cand in cand ma mai trage de maneca si ma redreseaza pe fagasul meu. Placut si in acelasi timp ciudat pentru ca pana acum am avut doar cunostinte. Pentru cei mai multi dintre voi o sa sune ciudat dar in fiecare dimineata cand ma trezesc abia astept sa ajung la munca iar cand am liber parca incep sa intru in sevraj. Incet incet ma transform intr-o workaholica. Cand mi-am marturisit pasiunea pentru jobul meu , colega mea mi-a spus ca pasiunea asta ar fi un paravan pe care mi-l pun singura pentru a-mi distrage atentia de la faptul ca imi lipseste ceva sau cineva. Si poate ca imi lipseste cineva ... Pe cine naiba mint? Da ! Imi lipseste cineva! E ca atunci cand aproape ai terminat un tablou si mai are nevoie de un mic detaliu care pune totul in valoare. Imi tot spun "toate la timpul lor" dar apoi ma si intreb "cand naiba vine timpul ala?" . Probabil caut cai verzi pe pereti sau probabil ca merg in directia care trebuie dar indiferent de varianta eu nu as putea sa fiu altfel. O sa caut intotdeauna perfectiunea sau macar ceva cat mai apropiat de ea. E adevarat ca e greu sa te bucuri singur dar mai bine te bucuri singur decat alaturi de cineva care iti umbreste bucuria. Poate chiar o sa ajung o tanti cu 10 pisici , asa cum mai glumea cineva pe seama mea. Imi pun gandurile la somn pentru ca noaptea e scurta iar ziua e si mai scurta atunci cand iubesti ceea ce faci! Vise placute draga Jurnalule!
