Au inceput sa-mi creasca aripi! Mici , pufoase si albe... In curand o sa stiu cum e sa zbor, sa ma desprind de pamantul asta rece si mort si sa ating culmile visului devenit realitate. Sub picioarele mele se cladeste un imperiu in care eu sunt regina si tu , alaturi de mine, rege. Avem aripi iar limita ne este cerul! Ce ne opreste sa zburam? Hai sa zburam! Ne leaga acelasi sentiment de maretie si onoare si aceleasi idealuri! Vreau sa ajung in cel mai inalt varf apoi sa ma arunc in picaj ca un pescarus la vanatoare ,iar cand aproape m-am zdrobit de sol ,sa ma ridic triumfatoare inapoi pe culmile maretiei! Nu vreau sa mai ating pamantul! Tot ceea ce ma lega de pamant a fost inlocuit de aripi. Stiu sa zbor si nu zbor singura... Esti acolo , in stanga mea, avand grija de aripile mele. Esti plusul la minusul meu , esti greutatea care imi echilibreaza balanta, esti becarul care imi anuleaza bemolul si ma aduce la stare naturala... Imi vindeci gandurile bolnave, trupul mult prea otravit de vicii si inima carpita...Mi-ai dat aripi si acum zbor!
