In timp ce-mi fumam ultima tigara a zilei ma gandeam la rapiditatea ametitoare cu care trece timpul. Suntem ca niste pasageri in spatele gigantului timp... Ca niste pene pe aripile unei pasari... In zborul lui frenetic mai pica cate o pana in locul careia creste alta... Nimeni nu e de neinlocuit. Fiecare si-a jucat rolul iar dupa marele final suntem nimic altceva decat amintiri si ceea ce lasam in urma. 6 august 1988... ora 12:30 dimineata... Mama afla ca de fapt baiatul pe care il astepta este fata. Tata hotaraste sa ma numeasca Cristina iar mama adauga inspiratiei tatalui meu si Alexandra. Sunt firava si bolnavicioasa, doctorii nu imi dau sanse de supravietuire dar ca prin minune traiesc. Am 5 ani... Sunt o creatura mica, cu ochii mari si negrii, par negru si ondulat iar obrajii rozalii imi sunt impodobiti de pistrui mici si maronii. Imi plac papusile... Stau pe covorul din sufragerie cu piesele de lego intinse peste tot in jurul meu si incerc sa construiesc ceva. Am 7 ani... Prima zi de scoala. Nu sunt prea incantata ca va trebui sa-mi tocesc atatia ani coatele pe bancile scolilor si o intreb pe mama daca e absolut necesar sa merg la scoala. Incerc sa numar pe degete cati ani mai am pana scap de povara asta. Am 15 ani... Am luat examenul de capacitate. Sunt fericita ca am intrat la liceu. La prima ora de chimie profesoara imi pune nota 3... Plang toata ziua pentru ca tocmai primisem primult 3 din viata mea. Am 18 ani... Sunt fericita! Am luat examenul de bacalaureat! Am terminat liceul... Sunt confuza pentru ca nu stiu ce cale sa urmez... Ce vreau sa fac in viata? Oare ce ma pasioneaza? Vorbele mamei ma indruma spre facultatea de chimie la care intru si sunt bursiera... Am 19 ani... Realizez ca, chimia nu mi se potriveste. Vreau mai mult! Vreau sa fac arta! Vreau sa joc pe scena, vreau sa pictez, vreau sa cant, vreau sa scriu... Vreau sa fac frumusete din mucegai! Sunt visatoare si indragostita... Am 22 de ani... Am examenul de admitere la teatru... Am emotii cum nu am mai avut vreodata. Imi doresc atat de mult sa iau examenul asta incat ma impiedic de propriile picioare. Intru in sala... 7 profesori se uita cu indoiala la mine... in spatele lor inca 20 de studenti. Am parul roz si o valiza plina ochi cu emotii si indoieli. Intru la teatru! Intru si la muzica! Plang de fericire... Ma indragostesc pana peste urechi, sunt dezamagita, plang , incerc sa evadez si ma prind iar in navodul iubirii... Asta sunt eu inca din prima clipa pana in momentul asta! Atat de ametitoare e fuga continua a timpului... Ieri te-ai nascut iar maine iti inchei socotelile cu viata. Traiesti o singura zi, dar in ziua asta fa toate nebuniile care iti trec prin cap, nu ezita sa fii spontan si sa gusti din tot ce iti ofera viata! Esti un fluture! Bucura-te de aripile tale si zboara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu