Vreau sa va prezint o poezie draga mie scrisa de un om foarte talentat.
prea rar se împlineste un vis de sarbatori ...
Dar adune-o pereche de aripi fiecarui,
ca sa mai dam o raita prin stele, uneori.
Sa umplem orizontul, cînd ziua sta sa vina,
un fosnet lung de stoluri spre zare sagetînd,
semn ca se-nalta liberi, ca vulturii-n lumina,
copiii si stapînii întregului pamînt.
Imensele penaje calite de furtuna,
sa naruie zagazuri si sa despice drum
prin vesnica pustie dintre pamînt si luna,
si sa se-ntample-aceasta minune, ca si cum
te-ai duce dupa apa sau ai citi o carte ...
În statia din Cosmos, la strung sau la birou,
sa dainuie în tine vibrarea fara moarte,
chemarile de aripi, cu infinit ecou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu