Frig... Teribil de frig... Durerea persistenta de spate ma chinuie pana in adancul sufletului iar raceala tipica anotimpului ma face sa par o figura fantomatica abia ridicata din mormantul propriilor ganduri si framantari... Camera mea e rece, goala, tacuta, cavou al sentimentelor mele muribunde si al amintirilor odata calde, acum reci si moarte! Si stau... Astept... Dar ce astept? Astept oare sa gasesc un Mesia care sa-mi invie sufletul si sa-mi transfome cavoul in castel? Oare acest Mesia exista? Sau astept o iluzie, o alta nascocire a subconstientului meu bolnav si ratacit? Asteptarea e dureroasa iar secundele trec parca impinse... Timpul e pe moarte... Toata camera mea e imaginea tipica a Lumii de Apoi... Nici demonii din capul meu nu lipsesc! Stau acolo si ma ispitesc zilnic sa mai fac o greseala, sa pacatuiesc inca odata, imi vor sufletul! Dar sunt un trup fara suflet... O carcasa golita de viata si fara sentimente... Un mort viu care se hraneste cu sentimentele celorlalti... Am devenit ceea ce ma temeam ca o sa devin, umbra a ceea ce am fost... Inchid ochii si vad trecutul... E cald, primitor dar eu il simt rece si mort! Chiar si trandafirul de pe masa a murit... Si eu am murit... Sufletul mi-a plecat din trup si a ajuns in iad! Sunt o pacatoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu