-Mmmm...E doar o nuca! exclama Helen cu sarcasm. De parca nu ar sti si ea ce e aia o nuca ! Se pune la tarte, prajituri si pe cozonacii de craciun ! Nu are cu ce sa o ajute o nuca ! Pe langa asta mai e si micuta si rosie !
-Nu e o simpla nuca ! spuse Zerin cu blandete. Uite ! Incearca si o sa vezi !
Helen inca era sceptica. Se gandi pentru o clipa : Pfff ! Dar pana la urma cine e baiatul asta ? Si de ce e atat de bun cu mine ? Ceva e in neregula ! Daca vrea sa-mi faca rau ?! Nici macar nu stiu cum il cheama ! rapid dupa acest gand Helen excalama :
-Nici nu am facut cunostinta ! Cum te cheama?
-Zerin fiul lui Zeron, vistierul regelui , la dispozitia dumneavoastra domnita. si facu o plecaciune adanca. Dar vad ca te simti deja un pic mai bine ! Ti-a revenit graiul . Si al carui grai imi incanta urechile ?
-Ma numesc Helen... sopti ea. Dar unde sunt ? Ma poti duce acasa ? Mama cred ca e foarte ingrijorata… Si Billy... si vrand sa se ridice din pat cazu din nou in asternut.
Vazand ca nu se poate ridica Helen se panica.
-Ce se intampla cu mine ? De ce nu ma pot ridica ?! Vreau sa merg la mama ! Si incepu sa planga. Cascade de lacrimi ii inundau obrajii rozalii si se scurgeau de pe barbie.
-Linisteste-te Helen ! O sa te ajut sa ajungi la familia ta, dar nu pot face nimic daca tu imi refuzi ajutorul. Primeste remediul pe care ti-l ofer si te vei putea ridica din pat ! Iti promit ! O sa te simti mai bine ! si ii intinse nuca micuta si rosie. Cu ochii inlacrimati Helen lua nuca. Avea gust de bomboane cu migdale si de vata de zahar. Intr-o clipa simti cum un val de energie ii inunda corpul. Parca toate simturile ii erau mai ascutite. Obrajii i se incalzira. Vedea in jurul ei micute particule ca niste fulgi de zapada care sclipeau multicolor in lumina soarelui. Ca mici prisme descompuneau lumina in mii de curcubee mititele si colorau toata camera. Un miros delicat de tei si miere ii incanta nasul. Se simtea ca in visule pe care il avusese inainte de trezire ,numai ca acum nu mai era la un bal mascat pe campul plin de flori salbatice, era intr-o camera micuta, alba, clorata delicat de lumina fulgilor micuti din aer, decorata cu elemente de mobilier care parca crescusera acolo, nu erau faurite de un mester. Dulapul din fata ei avea crengi pe care stateau cuminti atarnate flori roz de cires, iar noptierele erau inverzite de frunze de iedera salbatica. Patul avea trandafiri galbeni imbobociti crescuti pe tablie iar micutul scaun din colt avea sute de flori salbatice micute crescute din picioare. Zerin statea pe un scaunel similar cu cel din colt numai ca pe picioare avea crescuti ghiocei. La cele vazute Helen sari din pat si se indrepta cu graba spre usa. Plina de uimire se opri in prag. Un hol lung si alb decorat similar se intindea in fata ei. ( Va urma )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu