Nu distingea decat doua siluete stand langa ea.
-Mama… sopteste Helen.
-S-a trezit ! Ai dat de belea Zerin! Eu nu pot sa asist la asa ceva ! spune una dintre voci pe un ton rastit dar speriat. Helen simte cum o mana calda ii mangaie obrazul si parca toata durerea i se scurge din corp lasand in urma o stare de relaxare si siguranta.
-Esti in siguranta ! ii sopteste vocea melodioasa. Atunci Helen deschide ochii si vede un baiat al carui par balai ii curge armonios pe umerii finuti. Era de o frumusete nepamanteana. Cu ochii migdalati si de un verde nemaiintalnit Zerin o privea pe Helen cu dragoste si caldura. Parca vlaguita Helen sopteste printre dinti :
-Am murit ?... Esti un inger…
Razand, baiatul frumos din fata ei ii spune :
-Nu sunt inger! Ingerii traiesc in Muntii Soarelui si nu sunt nici pe departe atat de mici ca mine.
Neintelegand nimic din cele spuse de cel din fata ei Helen sopteste din nou , dar acum cu mai multa viata :
-Atunci inseamna ca visez !
-Nu visezi. Ai visat in ultimele doua zile, pentru ca atat ai dormit de cand te-am gasit in scobitura aia din copac, dar acum in sfarsit te-ai trezit. Incepusem sa-mi fac griji. Cum te simti ?
-Amortita…
-Iti aduc imediat ceva si o sa te simti mult mai bine ! Cred ca ai stat ceva timp acolo…
Sprinten ca o caprioara, Zerin topai spre usa si se intorse numaidecat cu o nuca micuta si rosie.
-Ia! Mananca asta si o sa te simti ca un nou nascut!
Helen privi nuca cu putina indoiala si curiozitate.( Va urma )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu