Pe scena!

E o mare responsabilitate sa ai rolul principal! Va spun eu! Eu am rolul principal in filmul asta care se cheama "Viata mea" de 22 de ani... Scenaristul e un bulangiu ,cum ar spune domnul Dinculescu , regizorul parca nu ma suporta de cele mai multe ori si ma pune in niste situatii de-a dreptul penibile, sau dureroase, sau amagitoare... Se deruleaza ca o telenovela ieftina si intra in scena fel si fel de personaje care imi  influenteaza viata mai mult sau mai putin! Sunt ca o marioneta  in mainile unui papusar fara inima care ma arunca de colo-colo fara sa-i pese daca ma rup sau daca ma stric! Inima mea nu mai stie de cate ori a fost sfasiata si apoi peticita... Si e atat de carpita ca la fiecare bataie parca se mai desface o cusatura si mai cade cate un peticut... pana o sa raman fara inima si atunci o sa fiu judecata ca sunt cruda si ca distrug inimi! Acum inimioara mea asta cusuta iubeste...si iubeste parca mai mult decat poate... Si e speriata ca poate se desface si ramane filmul cu un personaj principal negativ fara inima si fara sentimente! Il iubeste pe cel care este personajul principal in filmul meu, in filmul in care eu vreau sa fiu scenarist si regizor, in care povestea mea are happy end! Vreau un musical ca cele de la Bollywood: lung si cu final fericita in care actorii principali se iubesc si raman impreuna fericiti pentru totdeauna! Dar parca sunt cam visatoare... Sunt un actor nebun si asa voi ramane!