Ca de obicei, ma aflu in miez de noapte numarand stele... Sau frunze sau mai stiu eu ce... Si ma gandesc... Ma gandesc ca uneori gandesc prea mult si nu e bine ca asta imi da de gandit ca daca gandesc prea mult ezit prea mult si daca ezit prea mult imi pierd startul si de la primul pas cursa e pierduta si nu prea imi place sa pierd. Dar in definitiv, cui dracu ii place sa piarda?! Suntem o specie cu pretentii mari de reusita. Pai un leu in savana daca isi ia kix cu o antilopa ramane flamand si nu se oftica atat de mult ca a pierdut cina dar un om daca pierde tramvaiul de sub nas injura de toti sfintii existenti si aia care urmeaza sa apara. Uneori in viata daca stii sa pierzi cu demnitate e ca si cum ai fi castigat jumatate din victorie. Si uite cum stau la ora 12:38 noaptea si pierd... Timpul. Cu ceva timp in urma am reusit cu aceeasi naivitate chioara sa-mi pierd iar inima... La naiba! Abia o recuperasem. Dar am avut noroc. La cat era de rupta am reusit sa pierd doar o parte din ea. Macar am ramas si eu cu ceva... Atata dragoste! Atata afectiune! Roz... Floricele... Fluturasi... Bleax! Prea dulce! M-am saturat de atatea dulcegarii. Si in definit URASC ROZUL!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu