Asa dimineata...

Deschid ochii... Ma uit la ceas... 10:23. Pun capul inapoi pe perna si rememorez visul care m-a bantuit inainte de trezire. Mai bine nu faceam asta pentru ca m-a indispus total. Cu o lene tipica diminetilor , ma ridic din culcusul meu si ii dau trezirea amicului meu HP , domnul laptop. Se trezeste si el greu, mai greu decat mine, imi pune un pic rabdarea la incercare dar intr-un final se redreseaza si e ascultator. Cu tigara intr-o mana si cafeaua in cealalta ascult muzica siropoasa perfecta sa-mi alimenteze starea de taiat vene in sanul careia m-am trezit, in timp ce injur fiecare particica din subconstient care mi-a generat visul de dinainte de trezire. Alimentata cu optimismul tipic mie , incerc sa-mi gasesc usita care sa ma scoata din starea asta. Ma uit pe geam... Inca e septembrie, e soare , nu mai e atat de cald afara dar de ce sa nu fiu multumita de ce mi se ofera? Peste  2 sau 3 saptamani o sa-mi inghete fundul la o simpla plimbare asa ca profit de soarele inca bland. Imi iau repede ceva pe mine si fug pe usa!