A mai trecut un an...

23 de ani... Pffff! Cand ma uit la mine am impresia ca timpul m-a tras in piept. Pai ma simt de cel mult 17 ani si parca ma fastacesc simtindu-ma ca o mincinoasa cand ma intreaba lumea in stanga si in dreapata "Cati ani faci?" si desigur eu trebuie sa spun 23. Si apoi bineinteles aud afirmatii de genul "Mai mult de 18...19 ani nu iti dadeam!" . Pai daca majoritatea ma baga in sertarul cu adolescenta eu de ce as iesi de acolo? Imi place adolescenta la nebunie! De ce? Pentru ca e singura perioada a vietii in care esti si copil si matur, e perioada in care poti face orice "pentru ca nu ai mintea coapta" si nimeni nu te judeca prea dur: "Sunt si ei copii, se distreaza!". E perioada aia in care visezi cu ochii deschisi, te indragostesti tot timpul si totul parca este la alt nivel iar lumea se invarte in jurul tau si exact asa sunt eu: un copil mare vesnic indragostit pentru care fiecare zi e o noua aventura si fiecare culoare e incredibila. Daca privesti din coltul din care trebuie realizezi ca exista frumusete peste tot in jur. De exemplu ai privit vreodata norii? Sau ai dansat vreodata intr-o ploaie torentiala de vara? Sau ai privit vreodata un apus de vara cu sufletul incercand sa numeri culorile de pe cer? E atata culoare in lumea asta si majoritatea oamenilor parca au vedere monocromatica, totul la ei e alb-negru pentru ca au lasat grijile si problemele sa le fure culorile. Sau ati ascultat vreodata vantul cum se joaca printre frunze, sau ati incercat sa faceti o melodie din zgomotele orasului la o simpla plimbare? Incearca sa faci asta si o sa vezi ca viata de fapt poate fi un pic mai dulce si totul pare un pic mai usor. Te deconecteaza pentru cateva clipe de la gandurile care iti ucid sau ingradesc fericirea. Cei mai multi dintre noi, dupa o anumita varsta, isi pierd copilul din ei. Eu iubesc copilaria si voi fi intotdeauna un copil mare. De ce? Pentru ca lumea e un loc de joaca! Va iubesc! :*