Asteptare

Yupy! Ura! A trecut si ziua mea ! Dar de ce dracu ma bucur?! Pai... As putea sa ma bucur ca am avut prietenii aproape, ca am primit aproape tot ce mi-am dorit, ca ... Punct. A mai trecut un an peste mine, m-am fastacit, m-am agitat, am ras , am plans, am urlat, am injurat, m-am enervat si apoi... M-a parasit si somnul. ...Si staaaaaaaaaaaaau ca proasta la ora 6 dimineata si ma holbez la un monitor alb si astept... Astept... Ce dracu astept?! Pai eu stiu ce astept dar nu mai vine. Ba vine da' vine mai greu. Astept sa vina perioada aia in care nu imi mai vad capul de treaba, cand alerg ca nebuna de la un curs la altul, cand ma impart intre repetitii, cursuri, studio si agentie... Abia astept sa nu mai am timp nici sa ma gandesc sa mananc pentru ca mi-e dor de agitatia aia care ma tine in priza si imi antreneaza fiecare muschi si imi adauga inca o circumvolutiune pe creierasul meu ondulat. Intotdeauna am tanjit dupa originalitate si nu putini au fost oamenii care mi-au spus ca am stropul ala de nebunie care face diferenta. Dar nebunia nu e performanta. Nebunie poate avea oricine. Eu vreau performanta, vreau sa fiu pe varful omenirii marcand locul cu steagul  meu pentru ca eu sunt o natiune. O sa spuneti ca aberez si poate aveti dreptate tinand cont de  alcoolul, pe care cu legalitatea zilei mele de nastere, l-am consumat. Sunt un butoi... Nu! O mare... Nu! Un ocean intreg de sentimente si trairi. Am in mine o lume intreaga care abia asteapta sa se deslantuie. Pasesc in lume cu o energie incredibila pentru o persoana anemica. Si poate ca nu am nimic special... Poate sunt un om ca toti ceilalti dar eu lupt cu fiecare gand si actiune pentru bucatica mea din marele tort de inedit. Sunt un om mic cu ambitii mari.