Incepe cu un trandafir alb si se termina cu unul rosu

Pffff... Ce seara! Cat freamat, cat zbucium! Nervi, tipete... AAAAAA!! Sa faca cineva ceva ca sa se opreasca! Mi se invarte tavanul camerei si culmea nu am baut nimic! Cred ca exact senzatia asta o au cei internati la dezintoxicare! Am prins si eu o dependenta... Si mda... Avea dreptate cine spunea ca nu sunt bune dependentele de orice fel. Si stau la terapie de grup... Eu cu mine , cu persoana mea, gandurile mele, inima, ratiunea si fiecare spune cate ceva despre sine. Stam in cerc si ne spunem of-ul. "Eu" spune ca nu a gresit cu nimic si ca o linisteste gandul ca a dat tot si chiar mai mult decat atat, si-a fortat limitele si a trecut peste linie. "Mine" spune ca ii pare rau ca s-a inselat spunand ca vorbele nu o ating niciodata. Uite cum vorbele i-au luat de langa ea ce avea, si apoi tace pentru ca e gata s-o bufneasca plansul si nu vrea sa para slaba. "Persoana mea" spune ,cu o falsa incurajare pe care nici ea nu o crede, dar vrea s-o creada, ca nu-i nimic... Totul trece... Si sare optimismul din ea prin vorbele " macar am invatat ceva din asta pentru ca pana la urma asta e menirea fiecarui om pe pamant , sa invete ", apoi isi pune vesnicul zambet fortat pe care il afiseaza in astfel de situatii. Apoi urmeaza randul celei de-a 4-a persoane, "gandurile mele" , care cu un aer agitat , frecandu-si mainile spune ca nu mai suporta starea asta. O bulverseaza faptul ca tot timpul ii alearga prin cap sute de intrebari carora nu le stie raspunsul. Nu mai suporta starea de neliniste si ar da orice sa se termine tornada de enigme din mintea ei. "Inima" este imaginea tipica a unei persoane sfasiate, secate de puteri, cu cearcane adanci, slaba, anemica, invinetita peste tot... Sta cu fata in jos, nemiscata, si toate asteptam sa spuna ceva... Un moment se lasa linistea apoi glasul ei stins o imprastie. "Sunt dependenta!" spune cu resemnare. "Sunt dependenta si vreau sa trec peste asta! Eu am toate problemele pe care le aveti voi toate,  adunate si intreite. Nu am fost mereu asa. Dependenta m-a furat pe nesimtite si m-a dus pana in cele mai negre colturi. E frumos sa iubesti... E frumos pana cand realizezi ca investesti in ceva sortit falimentului! Si dupa ce falimentezi ce faci? Mori de foame! Mori de foame, rabzi si cand nu mai poti sa rabzi te flagelezi ,te razbuni pe tine pentru ceea ce fac altii si intr-un final , cand simti ca asta e sfarsitul ajungi ca mine, o figura fantomatica, un cadavru invinetit!" Din ochi ii picura otrava pentru a doar asta a mai ramas in ea. Ultima picatura de sange pur s-a scurs la primul "Nu te iubesc!". In mintea ei persista gandul ca fiecare pastila de fericire a fost o minciuna, un drops de zahar care ar fi trebuit sa aiba un efect placebo... A avut pana a lovit-o realitatea. La imaginea sfasiata a Inimii toate ramanem inmarmurite... Apoi "Ratiunea" , cu aerul ei de superioritate, incepe pledoaria. "Orice implicare , care depaseste limita ratiunii nu este buna. Valurile sunt bune doar cand mergi sa te relaxezi la mare! Si nici acolo nu e bine sa te ia valul pentru ca s-ar putea sa mori. Toate aveti aceeasi problema: Sunteti prea slabe!!! Reveniti-va dracu fetelor! Sunteti tinere, dragute, se presupune ca aveti si ceva in cap si voi veniti aici sa va plangeti ca nu puteti sa treceti peste! Va spun eu ca puteti! Vointa e leacul pentru orice esec! Trebuie sa vrei sa mergi mai departe, sa vrei sa reusesti , sa vrei sa fi cea mai buna, sa vrei ! " Toate raman cu ochii fixati asupra ratiunii si in mintea fiecareia persista intrebarea "Atunci ce dracu cauta asta aici daca nu are nicio problema?" . "Probabil va intrebati ce caut aici... Eu ma aflu aici sa va scot din starea asta patetica de cacat in care va tarati! Mirositi a cacat de la un kilometru! Asa ca , fetelor, hai sa facem in asa fel incat sa va bagam la o baita prelingita sa scoatem imputisania, ce spuneti?" . Cu un oarecare pesimism, celelalte o privesc pe Ratiune. Dar cine stie...? Ea e cea cu capul mare. Poate are dreptate.