Abis

Azi cand am plecat ningea... Ningea atat de tare de parca cerul ar fii vrut sa acopere mizeria pacatelor mele cu albul inghetat al zapezii... Si mi-am amintit... Am fost pe acolo... Era tot frig si seara dar nu era lafel... Atunci eram fericita! Frigul nu mai conta! Nici seara parca nu-mi acoperea ochii si vedeam atat de colorat... In aer plutea o adiere dulce... Acum in aer e numai zapada... Frig... Imi curge o lacrima... Ce e asta? Daca m-ar fii intrebat cineva as fii spus ca e de la frig... Dar nu vreau sa ma mint! Nu e de la frig... Imaginile care imi trec prin fata ochilor imi apasa pe piept... E ca si cum m-as uita la o poza... Dar el nu mai e acolo! Sunt doar eu stand in frigul care mangaie delicat fulgii de nea pana cand ajung la sfarsitul existentei lor, pe asfaltul salbatic care musca din ei cu sete si ii topeste intr-o masa incerta de apa si noroi... Cine sunt eu? Sunt un fulg de nea in cadere... Cad in abisul existentei mele pana voi intalni asfaltul ... In caderea mea ma tine intreaga speranta ca te voi mai vedea inca odata... Muzica s-a oprit... Se aud doar fulgii care se izbesc de asfalt si vantul care imi zgarie obrazul... Mainile imi sunt reci, dar mainile tale nu mai sunt aici sa mi le incalzeasca... Indiferenta este biciul care imi flageleaza inima...