O lacrima... Doua... Trei... Si de-odata a inceput sa ploua. Mi-am uitat umbrela... Si stau neacoperita in ploaia lacrimilor mele... Cine a provocat furtuna? Chiar eu! Ochii mei varsa lacrimi peste mine nu ai altcuiva. Ochii acestia care au vazut prea multe si au iubit frumosul cum alti ochi parca nu ar fii putut... Acesti ochi acum se topesc in lacrimi si curg peste lumea mea in valuri turbate atatate de un vis pe care l-am avut aseara. Am visat in culori pentru ca tu erai culoarea! Puloverul tau rosu mi-a inveselit tot visul ... Si privirea ta... Ochii tai...Doua diamante nedescoperite in inima unui vulcan african. Ma priveai zambind iar ochii tai imi dadeau speranta care acum imi lipseste... Erai acelasi dar altul. Erai un "Tu" care nu trecuse prin valurile oceanului meu turbat de nesiguranta si frica... Erai un "Tu" proaspat si neincruntat... Acel "Tu" de care m-am indragostit si care mi-a furat gandurile... Si care se straduia de fiecare data sa-mi aduca un zambet pe buze... Si care avea grija de mainile mele reci... Acel "Tu" s-a pierdut usor ca o melodie care paleste treptat in fundal pana cand nu mai ramane decat linistea. ...Si cu asta am ramas... Cu linistea! Nu mai aud nicio melodie... Melodia mea preferata a amutit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu