Camp deschis... Vara... Una... Doua... Aaaaa... Cinci floricele! Una alba, si patru albastre. M-am ratacit... M-am ratacit undeva la mijlocul drumului intre copilarie si maturitate. Cica trebuie sa bat la usa potrivita dar unde dracu' usi cand eu sunt pe camp si am in jur floricele?! Adevarul e ca de cele mai multe ori nici nu vreau sa gasesc usa aia. Ce treaba am eu cu ea? Cica in spatele ei sunt numai tampenii! Haine normale, sentimente coplesitoare, prea multa seriozitate si teama de ridicol si cel mai rau dintre toate, acolo nu exista povesti , fiinte supranaturale, jocuri, baloane de sapun si vise. Realitatea mea e tocmai aia buna in care ocazional mai paseste un inorog, ba o zana... Cum sa vreau eu sa ma desratacesc cand imi iubesc atat de mult ursuletul care ma apara de monstrii din sifonier?! Dupa cate a indurat protenjandu-ma, cum as putea sa-l dau la schimb pentru... Nimic?! Dar chiar trebuie sa aleg? Adica nu le pot lua pe amandoua? M-ar considera lumea nebuna daca as devenii un adult care citeste inainte de culcare povesti nemuritoare si care doarme cu ursuletul? Pana la urma, ce-mi pasa mie de lume?! Nu lumea m-a incalzit atunci cand imi era frig, nu lumea ma lasa sa imi sprijin capul de ea, nu lumea imi este atat de loiala cum imi este ursuletul meu! Sunt un copil mare si nu vreau sa fiu altfel!