Sentimente de inchiriat...

'Te iubesc!' , 'Mi-e dor de tine!', 'Nu ma parasi!' , 'Te rog din suflet sa nu te schimbi niciodata!' , 'Daca nu o sa tina o viata, doua tine sigur!' ... Citate ... Citate din sufletul cuiva... Stiu ca au fost din suflet pentru ca am vazut in ochii lui asta! Avea sclipirea aia... Parca se adresa persoanei cu piesa de puzzle perfecta! Se potrivea perfect... Era perfect... Poate mult prea perfect... Iluzoriu de perfect... Si perfectiunea asta a lovit! A lovit exact acolo unde a durut mai tare: in taria sentimentelor! Magia a inceput sa se rupa putin cate putin pana nu au mai ramas decat ate si bucatele de suflet... Intr-un timp scurt am trecut prin toate starile : de la lacrimi de fericire pana la suspine de durere... Si totusi anul acesta nu a fost unul sec! Am avut parte de clipe extraordinare : am ras, am sperat, m-am bucurat de fiecare raza de soare si de fiecare clipa in care era acolo, am multumit divinitatii pentru tot ce mi s-a oferit ,am iubit... Si poate ca inca mai iubesc... Dar nu vreau asta! Nu vreau sa mai iubesc pe cineva care este imun la dragostea mea!... Pe cineva care nu apreciaza ceea ce am de oferit! Pe cineva care se uita in ochii mei si imi spune cu raceala si indiferenta 'Nu te iubesc!' ... Pe acest cineva nu vreau sa-l mai iubesc! Cine nu-mi vrea dragostea nu o merita! Vreau sa-l iubesc pe cel care imi cunoaste inima... Si acela e greu de gasit, dar nu imposibil... Sau poate ca l-am gasit si trebuie sa-l descopar...

Ploua cu speranta...

Cineva drag mi-a spus ieri ca viata umana se bazeaza pe speranta... Daca speranta dispare, apare deprimarea si toata lumea pe care ai construit-o pana in acel moment se prabuseste. Si cata dreptate are! Mereu am fost optimista... Chiar si in cele mai grele momente am avut puterea sa fac haz de necaz si sa vad partea plina a paharului. Am vrut mereu sa fiu cerebrala pentru a nu-mi distruge ceea ce pana in momentul acesta am construit cu efort si vointa! In lumea mea speranta e nemuritoare si omniprezenta! Speranta e materia prima din care se cladeste tot universul personal. Din speranta se naste dorinta, ambitia, vointa... Fara speranta esti orb, nu vezi dincolo de probleme, nu vezi ca fiecare esec este o lectie si ca fiecare lectie trebuie invatata pentru a nu mai gresi! Cu totii suntem studenti la scoala vietii, de la care nimeni nu isi poate lua licenta, pentru ca nu a existat si nici nu va exista vreodata un om care sa le stie pe toate!
Acum ploua... Dar la mine ploua cu speranta pentru ca am descoperit ca nu sunt singura si nu voi fii niciodata! Am alaturi de mine exact ceea ce am nevoie, nu trebuie decat sa cresc acest pui de speranta cu rabdare si atentie pana va deveni certitudine. Dupa fiecare ploaie rasare soarele care  de fiecare data este insotit de un curcubeu parca mai colorat ca precedentul... Am pierdut ceva dar am castigat dublu! Sunt o nebuna norocoasa care e intr-o cautare neincetata a fericirii! Speranta mi-e seringa, fericirea drogul iar dragostea , sentimentul de extaz...

Sa fie magie!

Arta... Dar oare ce este arta? Arta este magie! Am citit undeva ca " Iubirea este magie iar magia este iluzie" ... Nu este adevarat! Magia nu este iluzie! De cate ori nu ai fost fermecat de o melodie?... Sau de o pictura?... Sau de o persoana ... De cea de care la un moment dat ai fost indragostit! Ai simtit magia... Atunci de ce o negi? Iluziile nu se simt! Nu iti provoaca furnicaturi pe piele si pe sira spinarii! Nu iti fac inima sa o ia la goana si sa simti ca nu ii mai place locusorul din piept... In lumea asta gri trebuie sa crezi in magie! Fiecare dintre noi avem propria samanta de magie in suflet... Nu trebuie decat sa o descoperim ,s-o ingrijim, s-o crestem... Pana devine destul de puternica pentru a iesii din noi si a se aseza pe creatiile noastre. Si da! Azi am avut o zi plina de magie!... de furnicaturi...Si magicieni.

Dizzy

Mda...... Dupa 3 pahare de vin si 2 de bere sunt cam dizzy... Doar un pic ... Atat cat sa eliberez demonii din mine! Doar sunt roman si trebuie sa sarbatoresc ziua mea ! Si nu numai atat! Sarbatoresc eliberarea... Eliberarea de indatoriri, de sentimente, de iluzii idioate... Mai bine acum decat mai tarziu! Nu am intrat chiar cu totul in treaba asta... Eram doar pana la gat! Dar pot sa ma eliberez si asa pentru ca o parte din mine inca mai respira demnitate! Nu va mai aburesc ca oricum nu intelegeti nimic! Viata e otrava dar macar are gust bun! Sunt un actor nebun si asa voi fii intotdeauna!

Pasi micuti... dar siguri !

22:20... Sfantul Andrei se pare ca mi-a purtat noroc azi! Pe langa bucuria de a avea vreo sase Andree in grupa la facultate ,asta insemnand vreo sase bomboane de ciocolata (am pacatuit fata de dieta mea, dar sa ma ierte Sfantul Andrei pentru asta), azi am intampinat un succes mititel care mi-a indulcit ziua mai mult decat ar fi putut s-o faca 60 de bomboane! Din pacat va trebui sa nu dezvalui secretul pana cand nu va lua proportii asa ca sunteti nevoiti sa va multumiti doar cu starea mea euforica! Dupa o zi atat de solicitanata in care ai parte de Pitesteanca, Radescu, Dinculescu ,si ca sa fie cvartetul complet, micul nazist Vladimir, prima gura de aer dupa ce am iesit din cladirea numita 'Facultatea de Teatru' a fost absolut divina! M-am simtit ca si cum as fii fost eliberata din arest! Dar este un chin placut fara de care nu cred ca viata mea ar mai avea sens! Ador meseria pe care vreau s-o urmez cu fiecare celula a corpului! De fapt iubesc fiecare clipa in care inimii mele ii este ingaduit sa bata! Imi iubesc viata!

Poate prea putin...

11:44... Luni... A 29-a zi din luna noiembrie... Data asta trebuie tinuta minte pentru ca este ziua in care ma urasc cel mai mult! 'Eu' cu mine niciodata nu m-am inteles dar azi ma urasc cum nu am mai facut-o vreodata! Si asta se intampla pentru ca am fost prea 'eu'... Iar... Dar de data asta am intrecut orice bariera a penibilului si a moralitatii! Stiu ca la un moment dat o sa ma impac cu mine ... pentru ca 'eu' sunt singura persoana cu care convietuiesc. 'Eu' ma urasc, 'eu' ma iert, 'eu' imi reprosez toate idioteniile pe care le-am putut face pana la aceasta data... Dar 'eu' niciodata nu ma pot parasii... Azi se incheie un capitol, dar nu incepe altul... Raman asa intre paginile vietii mele pana voi gasi increderea si inspiratia sa incep un nou capitol, cu mine sau cu acel cineva... Si da! Tot ce se intampla este din cauza mea si a actiunilor mele! Totul a fost pierdut inca din prima zi... Dar nu realizasem asta... Ne-a trebuit aproape doua luni ca sa ne dam seama! Singura sansa de salvare ar fi fost ca eu sa gandesc un pic mai matur ... Sa fiu mai cerebrala... Si acum probabil nu as fii stat in fata laptopului plangandu-ma cam cat de mult ma urasc! Poate ca as fii fost fericita ca am stiut la examenul pe care tocamai l-am ratat de dimineata... Totul se intampla cu un motiv! Va veni vremea cand cei care azi imi rad de sus vor plange! Dar atunci eu nu o sa-i las in mizeria propriilor actiuni, o sa-i ridic si o sa le sterg lacrimile ,pentru ca stiu cat de dureros e... Si incepand de azi imi promit ca voi fii un pic mai inteleapta! Trebuie sa iei lucrurile one step at the time! Viata e o lectie deschisa... Care intai iti da testul si apoi te invata! Dar ce nu am reusit sa invat deloc... Nu am reusit sa invat ca dragostea e o curva cu doua fete! Cand crezi ca iti ofera bucurie atunci te loveste mai rau ca sa-ti prabuseasca paradisul pe care il construisei cu rabdare si fericire...

Liniste...

Iar liniste... Iar pot auzi demonii care se cearta in capul meu pe existenta si fericirea mea! Vreau sa-mi dea cineva muzica aceea care sa-i amuteasca, sa-i adoarma si sa nu ma mai ispiteasca! Melodia pe care am ascultat-o pana acum a inceput sa paleasca tot mai mult si s-au trezit iar... Iadul nu e pe lumea cealalta, se afla in fiecare dintre noi... Nu trebuie decat sa avem puterea de a alege binele... Si de multe ori ma tem...