Snowflake

Buna! Sunt un fulg de zapada abia nascut. Privesc de sus cimitirul alb in care intr-un final voi sfarsii si eu , ca si ceilalti de dinaintea mea ,sub bocancii, cizmele, saniile, skiurile tale... Ma bucur de fiecare secunda, dansez cu vantul, ma legan pe fiecare pala de vant si sorb cu sete fiecare secunda de viata. Ma impiedic de o adiere si dau peste tine. Imi zambesti si ma iei la dans. Sunt hipnotizat... Vantul ne poarte in sus si in jos, alunecam usor printre ceilalti fulgi... Toata viata o traim intr-un dans si impreuna ocolim mai usor fiecare obstacol care ne-ar putea dobori prematur. Te iubesc! La ultimul dans trecem printre crengile amortite ale unei salcii care plange dupa caldura primaverii... Ne apropiem de trunchi si cand ajungem jos ne topim in ultimul sarut care ne-a mai ramas. Viata mea a fost una scurta , dar a fost cea mai frumoasa viata pe care o poate avea un fulg de zapada si asta numai pentru ca adierea aia m-a dus la tine. We have magic... Let's not waste it!

Frig! Frig! Frig! Frig! Cand se mai termina frigul asta?! Nu il mai suport! Iarna ar fii mai frumoasa daca am avea zapada calda. Sa facem plaja pe zapada in timp ce ne dam cu placa de pe cea mai luuuuuuunga partie din lume... In costum de baie... Cu ochelari de soare... Si cand ajungem jos... Cand ajungem jos sa ne astepte un Long Island Ice Tea cu umbreluta... Ahhh... Dar neah! Paradisul e imposibil. Imi vine sa incep sa ma vait dar nu vreau. Nu ma mai vait ... Spun doar ca imprevizibilul ne controleaza viata fiecaruia dintre noi si am avut cateva zile imprevizibil de idioate. Dar tot ce e rau trece pentru ca ordinea fireasca a vietii e bine rau rau rau si in final mai vine si un bine... Inca il astept!

... In a hopeless place

Cum trec secundele? Ce este timpul? De ce intelepciunea se dobandeste cu lacrimi? Ce este sufletul? De ce ne nastem? Eu m-am nascut pe lumea asta ca sa fac ce? Uneori, ca si acum, ma simt complet inutila. Fiecare oras e ca un musuroi de furnici in care fiecare isi are locul si face cate ceva... Eu ce trebuie sa fac? Am devenit atlet de performanta. Zilnic alerg dupa fericire, incerc sa ma agat de ceva... Sa simt ceva... Sa dobandesc un rol in viata mea dar parca de fiecare data ma lovesc de acelasi zid. Stiu ca oricine poate renunta atunci cand e prea greu si ca puterea sta in hotararea de a continua, dar uneori imi vine sa imi bag picioarele si sa fiu lasa. Doare... Fiecare moment de fericire are un pret care intr-un final doare. Exista anumite cuvinte care nu ar trebui spuse niciodata. "The magic comes with a price" spunea Rumpelstilskin... We have magic, let's not waste it!

Sau poate...

Afara cica e viscol... Nu stiu sigur pentru ca mi-a fost prea lene sa ma ridic din pat ca sa verific. Nu stiu daca e din cauza vremii sau a "perioadei de gratie" dar am o stare depresiva care ma seaca; desigur , pe langa asta se mai adauga durerea de spate pe care nu stiu cum s-o mai tin in lesa, am incercat toate pozitiile posibile de a sta comod in pat dar se pare ca niciuna nu este eficienta, durere de spate condimentata cu o usoara durere de burta si o oboseala pe care incerc s-o trec cu vederea... Pffff... Ce n-as da pentru o zi de vara... Sau pentru o baie fierbinte cu spuma... Sau pentru o imbratisare. La dracu cu ea de singuratate! Cine o suporta poate s-o pastreze, eu personal o detest! Poate ca incep sa vorbesc ca o nebuna sau poate chiar putin cate putin ma transform intr-una... Poate sunt prea intelegatoare... Sau poate ma cenzurez prea mult... Sau poate ... Poate ca sper prea mult la ceva ce nu e pentru mine... Sau poate ca imi doresc lucrul nepotrivit. Dar da, e foarte tipic mie sa-mi doresc ceea ce nu imi e util, sau ceva care sa-mi complice existenta, ca pana la urma ce e simplu e plictisitor! De fiecare data trebuie sa astept ceva... Acum astept un mesaj, astept sa treaca sesiune asta infernala mai repede, astept sa urc pe scena aia si sa fiu o stea, astept sa ma gaseasca omul ala care sa ma puna in capul listei cu persoane pe care le iubeste si sa ma faca sa ma simt importanta... Sau m-a gasit dar nu stie inca... Sau iar delirez... Coloana mea vertebrala si cu mine trebuie sa facem pace pentru ca altercatia asta nu duce nicaieri asa ca o sa ma pun pe sleep. Somn usor si nu uita sa visezi si dupa ce te trezesti!

Ninsoarea de dupa Craciun

Daca te trezeste intr-o dimineata cineva care iti spune ca exact inainte sa iti auda vocea ploua si era frig iar imediat dupa a inceput sa ninga cu fulgi imensi si pufosi inseamna ca aia e o zi buna... Daca in ziua aia ceva merge prost dar in final totul se transforma in culoare inseamna ca a fost o zi buna... Sunt un simplu om cu nevoie si dorinte simple. Nu imi doresc un cavaler pe un cal alb care sa aiba conturi in Elvetia, genti prada, pantofi Louboutin, masini de fite si vile in care sa ma ratacesc... Imi doresc sa pot pastra exact ceea ce am si inca putin... Fericirea sta in lucrurile marunte.

Decembrie... Joi...

Deschid ochii... Ma uit la ceas... 11:07... Am o dimineata tarzie dupa o noapte lunga si cu exces de vise. In stanga - cearceaful smuls de pe pat , in dreapta - ursuletul se uita urat la mine. Nu e tocmai genul de dimineata dupa care ma omor asa ca inchid ochii si imi imaginez ca sunt in alta parte. Dupa 5 minute de exercitiu de imaginatie, deschid ochii si constat ca oricat as incerca , camera mea tot goala va fi  si ursuletul meu tot incruntat, asa ca ma ridic din pat dezamagita si deprimata de imaginea de "buna dimineata" pe care am avut-o. Mama nu a facut cafea. Motai pe scaun in timp ce mama pregateste o gura de "fiertura minune" pentru mine. "Mi-a iesit atat de buna de data asta! Gusta! Parca e ciocolata!" . Gusta cafeaua "la minut" a mamei, e pe departe de a fi ciocolata, dar e buna. Oricat de buna ar fi cafeaua ,nu ar putea sa indeparteze sentimentul asta de frica cu care m-am trezit. Am parte de o ciudata dimineata de decembrie. O zi buna!

Teatru

Teatru. Cuvant de provenienta latina [theatrum] care poate exprima atat de multe lucruri. Inca din vechime , anticii i-au cunoscut puterea de influentare a maselor de oameni. La inceput ,teatrul a fost un mijloc de venerare a zeilor, de amintire a eroilor sau de povestire a anumitor intamplari importante din istorie. Ulterior teatrul s-a transformat intr-o forma mascata de protest la adresa politicii si a celor bogati. Din antichitate pana in prezent, teatrul a trecut printr-o serie de schimbari majore. De la teatrul antic, in care protagonistii si corul erau alesi dintre cei bogati si numai ei aveau dreptul de a fi pe scena, corul ocupand spatiul cel mai indepartat de public iar protagonistii erau plasati cel mai aproape , purtand masti si costume supradimensionate reprezentand zeitati , ei fiind cel mai bine platiti artisti, echivalentul superstarurilor zilelor noastre, pana azi, cand teatrul a devenit o combinatie de munca, talent, pasiune, daruire si dragoste , actorii transformand niste vorbe scrise pe hartie in oameni palpabili si cu personalitate. Actoria este probabil una dintre cele mai solicitante arte , care iti antreneaza mintea , trupul, sufletul, ambitia, daruirea... Fiecare rol lasa o urma in personalitatea actorului, acesta fiind intr-o permanenta schimbare. Acesta postare este dedicata celor care iubesc teatrul si nu pot sa nu mentionez ca am scris cuvantul teatru de 9 ori si de fiecare data am avut in gand un singur nume: Adriana Pitesteanu, un profesor extraordinar.