Linistea naste monstri

Mda... Eu... Camera mea... Plus o mare, MARE lipsa de inspiratie... Ma uit pe pereti... In gol...In lumina becului... Dar nimic!!! Nu vad nimic in mintea mea! Nici pic de inspiratie! Pfffff... Nu am nicio idee ce voi scrie mai departe in povestea mea... Si mai am si indoiala asta! Ce sa fac?... In ce directie sa ma uit? Ce drum sa aleg? Oare e prea devreme sa aleg?... Sau am ales deja si mi-e frica sa recunosc?... Si daca aleg drumul care nu ma duce nicaieri? Daca ,calea pe care vreau s-o urmez imi aduce numai pierderi? De ce sunt atat de fricoasa? Oare e miza prea mare? Ce e cu sentimentul asta ciudat? Prea multe intrebari si mult prea putine raspunsuri! E frustrant! In ultimul timp toate alegerile pe care le-am facut s-au dovedit a nu duce decat spre esec... Nu ma intristeaza asta... Doar ca ma sperie un pic... Ma sperie sentimentul asta... E ca un gol pe care il am in piept... Nu ma lasa sa iau nicio decizie... Sau poate ca stiu ce e dar mi-e frica sa recunosc... 'Eul' neastamparat din mine imi mai pregateste o capcana! Probabil e prea nemultumit de fericirea mea din ultimul timp! Vrea s-o spulbere! Ma simt de parca as fi o sonata de Liszt! Raiul si Iadul din mine sunt in razboi! Si vreau sa cred ca va castiga Binele... 

Hoinarind printre ganduri...

Mai stiti ce spunea Chirila? 'Visele mele se implinesc

Cat bat din palme sau cat clipesc
Respir iubire, manac iubire
Va dau la toti si va molipsesc
Nimic in lume nu ma opreste
Sa urlu tare "Sunt fericit !"
Nu-mi strigati ce sa fac
Fiindca timpu-i un ac
Iar noi suntem ata din el.'

Exact asta m-am trezit cantand de dimineata la tigara! Descrie atat de bine starea mea actuala incat imi vine sa cant refrenul asta non stop! Ba nu! Sa-l urlu! In fiecare zi fac cate o prostie care se va adauga mai tarziu la siragul meu de amintiri, genul acela de amintiri pe care iti este drag sa le povestesti prietenilor... In fiecare zi strang cate o amintire care mai tarziu ma va face un pic mai bogata... In fiecare zi respir iubire, visez iubire, mananc iubire... Captez iubire prin toti porii... Radiez iubire! In ciuda vremii dusmanoase de afara eu ma simt mai fericita ca oricand. Parca am supradoza de serotonina! Si cica anul acesta am fost cuminte pentru ca tocmai am primit un cadou de la Mos Nicolae, si am fost atat de cuminte incat a venit mai devreme. Probabil fericirea mi se trage si de la perioada anului in care ne aflam. Adica, pana la urma suntem in luna cadourilor! Si tocmai am inaugurat inceputul unui sir de cadouri care va dura pana in ianuarie! Dar nu trebuie sa fie decembrie ca sa primesti si sa oferi cadouri! De exemplu, luna trecuta am primit in dar un prieten. Fara el nu cred ca as fi fost persoana fericita care azi scrie despre iubire si speranta! El e propria mea perfuzie cu serotonina! Si imi place sa cred ca si eu sunt lafel pentru el... Hei! Dar nu va ganditi ca sunt indragostita! Aici e vorba de prietenie... E 'altceva'... Este vorba de un 'el' pentru ca dintotdeauna fetele mi-au tradat increderea si prietenia. De fiecare data, un baiat s-a dovedit a fii un prieten mult mai de incredere decat o fata. Si revenind la cadouri... Poate am fost atat de cuminte incat sa primesc de la Mosul exact cadoul pe care mi-l doresc... E un pic dificil de primit ceea ce vreau eu, dar nu imposibil. Dragostea si linistea sunt cele mai frumoase cadouri...

Music is love... I music you!

Sentimente de inchiriat...

'Te iubesc!' , 'Mi-e dor de tine!', 'Nu ma parasi!' , 'Te rog din suflet sa nu te schimbi niciodata!' , 'Daca nu o sa tina o viata, doua tine sigur!' ... Citate ... Citate din sufletul cuiva... Stiu ca au fost din suflet pentru ca am vazut in ochii lui asta! Avea sclipirea aia... Parca se adresa persoanei cu piesa de puzzle perfecta! Se potrivea perfect... Era perfect... Poate mult prea perfect... Iluzoriu de perfect... Si perfectiunea asta a lovit! A lovit exact acolo unde a durut mai tare: in taria sentimentelor! Magia a inceput sa se rupa putin cate putin pana nu au mai ramas decat ate si bucatele de suflet... Intr-un timp scurt am trecut prin toate starile : de la lacrimi de fericire pana la suspine de durere... Si totusi anul acesta nu a fost unul sec! Am avut parte de clipe extraordinare : am ras, am sperat, m-am bucurat de fiecare raza de soare si de fiecare clipa in care era acolo, am multumit divinitatii pentru tot ce mi s-a oferit ,am iubit... Si poate ca inca mai iubesc... Dar nu vreau asta! Nu vreau sa mai iubesc pe cineva care este imun la dragostea mea!... Pe cineva care nu apreciaza ceea ce am de oferit! Pe cineva care se uita in ochii mei si imi spune cu raceala si indiferenta 'Nu te iubesc!' ... Pe acest cineva nu vreau sa-l mai iubesc! Cine nu-mi vrea dragostea nu o merita! Vreau sa-l iubesc pe cel care imi cunoaste inima... Si acela e greu de gasit, dar nu imposibil... Sau poate ca l-am gasit si trebuie sa-l descopar...

Ploua cu speranta...

Cineva drag mi-a spus ieri ca viata umana se bazeaza pe speranta... Daca speranta dispare, apare deprimarea si toata lumea pe care ai construit-o pana in acel moment se prabuseste. Si cata dreptate are! Mereu am fost optimista... Chiar si in cele mai grele momente am avut puterea sa fac haz de necaz si sa vad partea plina a paharului. Am vrut mereu sa fiu cerebrala pentru a nu-mi distruge ceea ce pana in momentul acesta am construit cu efort si vointa! In lumea mea speranta e nemuritoare si omniprezenta! Speranta e materia prima din care se cladeste tot universul personal. Din speranta se naste dorinta, ambitia, vointa... Fara speranta esti orb, nu vezi dincolo de probleme, nu vezi ca fiecare esec este o lectie si ca fiecare lectie trebuie invatata pentru a nu mai gresi! Cu totii suntem studenti la scoala vietii, de la care nimeni nu isi poate lua licenta, pentru ca nu a existat si nici nu va exista vreodata un om care sa le stie pe toate!
Acum ploua... Dar la mine ploua cu speranta pentru ca am descoperit ca nu sunt singura si nu voi fii niciodata! Am alaturi de mine exact ceea ce am nevoie, nu trebuie decat sa cresc acest pui de speranta cu rabdare si atentie pana va deveni certitudine. Dupa fiecare ploaie rasare soarele care  de fiecare data este insotit de un curcubeu parca mai colorat ca precedentul... Am pierdut ceva dar am castigat dublu! Sunt o nebuna norocoasa care e intr-o cautare neincetata a fericirii! Speranta mi-e seringa, fericirea drogul iar dragostea , sentimentul de extaz...

Sa fie magie!

Arta... Dar oare ce este arta? Arta este magie! Am citit undeva ca " Iubirea este magie iar magia este iluzie" ... Nu este adevarat! Magia nu este iluzie! De cate ori nu ai fost fermecat de o melodie?... Sau de o pictura?... Sau de o persoana ... De cea de care la un moment dat ai fost indragostit! Ai simtit magia... Atunci de ce o negi? Iluziile nu se simt! Nu iti provoaca furnicaturi pe piele si pe sira spinarii! Nu iti fac inima sa o ia la goana si sa simti ca nu ii mai place locusorul din piept... In lumea asta gri trebuie sa crezi in magie! Fiecare dintre noi avem propria samanta de magie in suflet... Nu trebuie decat sa o descoperim ,s-o ingrijim, s-o crestem... Pana devine destul de puternica pentru a iesii din noi si a se aseza pe creatiile noastre. Si da! Azi am avut o zi plina de magie!... de furnicaturi...Si magicieni.

Dizzy

Mda...... Dupa 3 pahare de vin si 2 de bere sunt cam dizzy... Doar un pic ... Atat cat sa eliberez demonii din mine! Doar sunt roman si trebuie sa sarbatoresc ziua mea ! Si nu numai atat! Sarbatoresc eliberarea... Eliberarea de indatoriri, de sentimente, de iluzii idioate... Mai bine acum decat mai tarziu! Nu am intrat chiar cu totul in treaba asta... Eram doar pana la gat! Dar pot sa ma eliberez si asa pentru ca o parte din mine inca mai respira demnitate! Nu va mai aburesc ca oricum nu intelegeti nimic! Viata e otrava dar macar are gust bun! Sunt un actor nebun si asa voi fii intotdeauna!