Doar oameni

V-ati gandit vreodata cum ar fi aratat omenirea daca nu ar fi existat sentimente ci doar instincte si impulsuri? Imediat dupa ce mi-am pus intrebarea asta mi-a venit in minte faptul ca nu ar fi existat teatru, deci din start ar fi o lume trista. Cum marile opere au fost create avand la baza sentimente, nu ar fi existat nicio forma de arta. Iti poti imagina o lume fara arta? Mie imi e foarte greu sa-mi imaginez cum ar fi aratat fiecare zi a vietii mele in situatia in care arta nu ar fi fost posibila. Probabil si eu ,ca si restul omenirii, as fi fost preocupata de ducerea speciei mai departe si de supravietuire, acestea fiind actiuni instinctive. De multe ori am crezut ca sentimentele ma fac sa fiu o persoana slaba. Faptul ca ma indragostesc repede m-a facut sa ma simt vulnerabila si influentabila de cele mai multe ori dar gandindu-ma la cum ar arata lumea fara sentimentul asta , mi-am dat seama ca dragostea nu e vulnerabilitate, este ceea ce ne defineste ca oameni... Este lucrul care ne-a pus in varful piramidei trofice si ne-a facut stapanii acestei lumi. Fara sentimente am fi fost doar niste animale care fac totul doar pentru ca trebuie nu pentru ca simt. Suntem cine suntem datorita acestor lucruri numite sentimente. Din proprie experienta am observat ca baietii in general considera dragostea ca fiind o rusine, un semn de slabiciune sau o tentativa la adresa orgoliului lor masculin. Trist... Baieti, va informez ca fetele prefera baietii sensibili si sinceri cu ei si cu sentimentele lor.

Imi place...

Azi mi-am dat seama ca imi place rutina mea zilnica... Imi place cand ma prind controlorii in ratb fara bilet, sunt draguti cu mine si ma iarta de amenda... Imi place fericirea de a mai invata inca un cuvant intr-o limba total diferita de a mea... Imi place cand ma cearta profa ca nu m-am ridicat la asteptarile ei si imi place si mai mult cand ii pot demonstra ca pot mai mult decat crede... Imi place rasaritul vara... Imi place cand ninge cu fulgi mari... Imi place sentimentul din preajma Craciunului...  Imi place cand termin cursurile si alerg pe strazi ca nebuna ca sa ajung mai repede la tine... Imi place secunda de dinainte sa-ti intalnesc privirea dupa o zi in care mi-am imaginat cum o sa ma strangi in brate cand o sa ma vezi... Imi place sa cred ca ti-e dor de mine chiar daca nu vrei sa recunosti... Imi place amintirea clipei in care te-am cunoscut... Imi place suvita care uneori iti mangaie obrazul... Imi place buza de jos pentru ca ma lasa s-o musc... Imi place cum ma privesti atunci cand crezi ca nu te vad... Imi place atunci cand faci pe seful... Imi place cand ma certi... Cand iti faci griji... Cand ma suni... Cand ma trezesc langa tine...  Imi place dulce!

Cand se lasa cortina...

Ploua... Uneori ploua chiar si atunci cand nu e niciun nor pe cer, chiar si atunci cand ninge, chiar si atunci cand nu ploua si te mangaie soarele... Chiar si atunci poate sa ploua. Iar ploaia asta grea si torentiala lasa intre mine si restul lumii o cortina de apa rece care spune " pauza de spectacol" si ma pune pe unavailable. ...Si continui sa vorbesc , sa-mi gonesc gandurile, sa ma teleportez mental in alt loc... Vreau un sedativ! Vreau sa dorm mult si fara vise pentru ca , la dracu, si acolo ploua! ...Si imi imaginez cum spre mine vine un tip dragut cu un pahar de cocktail , iar in timp ce imi intinde paharul imi spune ,cu un zambet ca pentru reclama la pasta de dinti: "portie dubla de anestezic". Intind mana cu sete si dau sa beau... Cand duc paharul la gura realizez ca este ceaiul meu de menta care sta de o ora rece langa laptop. Si gata cu visul cu ochii deschisi... Pana la urma o sa-mi termin ceaiul fara anestezic si o sa ma duc in patul meu mare si gol si o sa dorm in ploaie. Si poate in vis nu o sa mai ploua... 

Felicetta

Imi vine sa scriu! Vreau sa scriu... Vreau sa scriu despre cat de fericita sunt... Dar sunt atat de fericita incat nu imi gasesc cuvintele. Poate o sa crezi ca am luat-o rau de tot pe aratura si poate ai dreptate, dar cand ma uit in jurul meu nu am de ce sa nu fiu fericita! Sunt in starea aia de prostie totala cand ma uit in gol si rad singura. Stiu... E patetic, dar recunoaste ca ai avut si tu momente d-astea si au fost super! Si nu! Nu am luat nimic interzis ca sa ma simt asa... Sunt in stare naturala, dopata cu serotonina si un pic de exaltare emotionala.  Si dupa postarea asta mai ca imi vine sa ma las de scris ca parca mintea mea e o foaie pe care se repeta doua cuvinte si atat! Vocabularul meu s-a redus la 2 cuvinte... Si nu sunt alea din roboti :)) In fine... Ma duc cu fericirea mea cu tot in pat ca maine dimineata la ora 8 cand o sa sune alarma fericirea o sa se cam spulbere si o sa raman doar cu motivarea de a ma ridica din pat! Somn usor! 

Viata in stil Commedia dell'arte

 Sunt un simplu om... Ceea ce ma deosebeste de majoritatea este curajul de a spune adevarul si d-asta unii ma pun in "camasa de forta" trimitandu-ma verbal la ospiciu. Cica sunt nebuna... Si ce daca! Daca a fi un om in toate facultatile mentale inseamna a disimula cu eleganta , a privi lumea cu superficialitate , a face abuz de placerile lumesti , a fi egoist... A purta zilnic cate o masca, care  in ochii lumii intruchipeaza normalitatea, atunci eu sunt fericita si infinit recunoscatoare pentru "afectiunea mea psihica" care pare-se imi tine ochii deschisi. Privind din exterior lumea pare o mare scena pe care e in desfasurare cel mai mare spectacol din categoria "Commedia dell'arte" . Daca deschizi televizorul, inevitabil dai peste cativa "Pantalone" , daca te imbraci un pic feminin cu siguranta vei interactiona cu un "Capitano" iar fiecare gasca are "Arlecchino" al ei... Si cum  fiecare are cate un rol , eu sunt indragostita care asteapta "actorul" ala fara masca... Un fel de Isabella care viseaza la Flavio al ei.

Cine se trezeste de dimineata duminica... ajunge inapoi in pat!

Numara uuuuuuuuuuuuuuuuuunnnnnnnuuuuu... dooooooooooooooooooooooooi... treeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeei... Inspira expira zeeeeeeeen. Azi se anunta cer innorat pe arii extinse cu precipitatii sporadice, temperaturi scazute iar la munte posibile caderi de zapada, adica ninge fratilor. Ce mama dracu?! Ieri am fost la facultate in fusta si azi mi-am scos bocancii de la naftalina! Parca zici ca si vremea s-a dereglat. Traiesc intr-o tara in care nici macar temperaturile de afara nu mai sunt normale. Si eu ma plangeam ca e mare dezorganizare la facultate, orar existent dar secret, cozi comuniste la secretariat si nimeni nu stie nimic despre nimic. Facultate fucked up, vreme afara fucked up, stare fucked up si toate puse cap la cap imi fac creierii fucked up. Sa nu mai vorbim de partea cu corazonul ca acolo e de n-ar fi. Asta e partea in care eu trebuia sa vad partea aia plina a paharului si sa spun "dar nu trebuie sa ma enervez si sa disper pentru ca in paharul asta mai e un strop de cacat, deci nu e gol". Bullshit! Cred ca am dreptul, odata pe an , sa-mi iau o zi concediu de la optimism. Sa spunem ca azi sunt posedata de fantoma unui pesimist convins si nu se exorcizeaza decat dupa ce trag un somn odihnitor. Deocamdata las fantoma la locul ei pentru ca am fost la sala si am consumat un pliculet suspect pe care scria energizant concentrat, deci sunt un fel de iepurasul duracel cu baterii conectate la priza. O singura persoana din lumea asta ma poate scoate din starea de nestare dar sa spunem ca este oarecum... Retinuta, asa ca apelez la vesnicul , scumpul , iubitul si mult prea dragul meu Puck, un personaj tare dragalas creat cu maiestrie de domnul W. Shakespeare pentru "Visul unei nopti de vara".  

Esti ceea ce gandesti

Te uiti in fata si vezi cum toate grijile si problemele isi arata dintii ranjiti in timp ce tu crezi ca esti inconjurat si nu mai ai scapare? Pai stai o secunda, pune pauza, si gandeste-te. Ce rezolvi daca te faci mic , te pui in fund si incepi sa-ti plangi de mila in timp ce sar toate pe tine spaland cu tine podeaua? Pe langa faptul ca iti iei si ultima sansa de a invinge, devi un las care se lasa prada pesimismului. Gandeste-te ca fiecare dintre treburile astea care te apasa are cate o rezolvare, numai ca tu nu ai gasit-o inca. Personal iti spun ca am fost in situatii in care parea ca nu mai am nicio sansa de iesire, dar intorcand problema pe toate partile si analizand-o din toate unghiurile am gasit rezolvarea la ecuatia incalcita pe care mi-a pus-o viata pe tabla. In cel mai critic moment al problemei trebuie sa gandesti limpede, sa fi calm, in adancul sufletului tau sa crezi cu tarie ca exista rezolvare si atunci se va produce minunea. Ti se va aprinde un beculet care va spulbera demonii. Mereu am fost o persoana optimista si plina de veselie, chiar si atunci cand sufletul imi plangea eu ii radeam in fata spunand ca e las. Puterea nu vine din trup, puterea e ascunsa adanc in creier, nu trebuie decat sa descoperi cum s-o activezi si vei putea misca muntii din loc. Gandul e cea mai puternica arma pe care o ai la indemana. Esti ceea ce gandesti!